Ventilatia – o chestiune care condiţionează sănătatea şi chiar viaţa.

NOI VĂ OFERIM SOLUŢIA ! Sisteme de ventilaţie individuale, pentru camerele expuse riscului (dormitoare, living-uri, băi) cu montaj într-o singură zi.

•În lipsa unui sistem de ventilaţie, imobilele rezidenţiale au în interior un aer, care după normativele europene sau americane este considerat foarte toxic şi periculos, impropriu respiraţiei, datorită acumulării de noxe, care pot genera boli respiratorii cronice (astm), boli senzoriale, cancer, etc. Aceste boli, sunt denumite în literatura tehnică de specialitate ca fiind “Sindromul Clădirii Bolnave” (SBS = Sick Building Syndrome Symptoms).

Soluţia tehnică cea mai simplă pentru asigurarea calităţii aerului interior prin eliminarea tuturor noxelor, o reprezintă un sistem de ventilare denumit tehnic:

“RECUPERATOR DE ENTALPIE”, care poate introduce în
camera pe al cărei perete este montat, un volum de aer
proaspăt de 547 mc/24 ore. Acest sistem de ventilare
poartă denumirea de “ RECUPERATOR DE ENTALPIE”,
(în traducere ad literam din limba engleză “Roată de entalpie” = “ENTHALPY WHEEL”) deoarece recuperează entalpia aerului viciat, evacuat din incintă. Cu alte cuvinte, aerul cald care părăseşte incinta, încălzeşte aerul rece care intră, astfel încât incinta nu pierde căldură. Coeficientul de recuperare al căldurii este cuprins între 85%-92%.Este ca şi cum imobilul respectiv ar avea ferestrele deschise iarna, pentru aerisire, dar căldura din incintă ar fi obligată să rămână în interior.

In lipsa acestor instalatii, in interiorul imobilelor, in special in dormitoare, pe timpul somnului, se aduna mari cantitati de bioxid de carbon, din cauza respiratiei.

•În lipsa schimburilor de aer cu exteriorul (care la imobilele construite pe vremea lui Ceauşescu existau din plin, în principal datorită neetanşietăţilor de la geamuri şi uşi), în camere şi în special în acelea în care se stă mai mult timp fără deschiderea uşilor (dormitoare) se acumulează cantităţi mari de noxe, în special CO2 provenit din respiraţie, gaze provenind de la materialele de construcţie şi mobilier, etc. Dacă în celelalte camere ale unui imobil, pe timpul zilei se mai deschid uşile sau geamurile şi se mai fac astfel schimburi de împrospătare a aerului din interior, în dormitoare, pe durata nopţii, nimeni nu se trezeşte la minimum 2 ore pentru a mai deschide uşi sau ferestre în scopul eliminării acestor noxe. De aceea, nivelul de CO2, ajunge să crească pe durata nopţii, mult peste limitele normale cu consecinţe destul de riscante iar în cazul copiilor chiar grave. Plecând de la constatarea că un adult are nevoie pe pentru o respiraţie normală, conform normelor americane (ASHRAE) de 20 cfm/persoană = 9,2 litri/sec, (cfm = cubic feet per minute) pentru o oxigenare normală a organismului, rezultă că după numai câteva ore de somn, nivelul de oxigen scade progresiv sub normal, iar procentul de CO2 creşte peste valoarea maximă admisibilă de 800 ppm. Totodată creşte prin emisie progresivă şi procentul celorlalte gaze toxice emise de mobilier, de materialele de construcţie, de covoare, parchet, etc. Consecinţa de multe ori se simte prin aceea că persoana respectivă în cel mai fericit caz, se scoală cu senzaţia că este obosită, de multe ori cu dureri de cap şi o stare generală ca şi cum trezirea nu este completă, acuză uneori dureri în gât, senzaţii de vomă, afectări senzoriale de gust sau miros, senzaţii de astm, vertij, etc.

Mai mult, la copii, nivelul crescut de CO2, afectează dezvoltarea celulelor nervoase.